Uneori cred ca ași învăța pietrele să vorbească

Uneori cred ca ași învăța pietrele să vorbească,
Le-ași însufleți cu gânduri, sentimente, frământări, bucurii și lacrimi.
Le-ași face să cânte și să zâmbească, poate să plangă și să râdă în hohote.
Ce nebunie ar fi un cor de pietre, să ne răsfețe cu ale sale vibrații de sunete.
Și totuși tac… Nu am nici o putere asupra lor, decât să le admir, o stâncă sau un zid de piatră, sau o piatră șlefuită de apa râului.
Dar, Dumnezeu poate să facă din o mână de lut om, să-i sufle în nări viața și să-l facă cu gânduri, emoții, trăiri, suflet, vointă, rațiune și cea mai mare zestre din tolba omului este dragostea, puterea de a iubi, care am rătăcit-o …fără dragoste suntem pietre, sau poate mai rău…
Autor: Cristian Basarab